vineri, 28 ianuarie 2011

Marea

Incet aud
Cum valurile se-ascund
Printre pietre-nvechite
Si minti parasite...

Ma gandesc la trecut
La toate prin cate am trecut
Si inima imi bate
Vantul printre valuri razbate
Iar ranile imi sunt alinate.

Un pescarus trece
Iar marea tace
El dintr-o data
A inceput in gol sa cada.

Lovit de o piatra
Norocu-i pleaca
Moare acolo,singur,fara intoarcere
Fara sa mai aiba o noua incercare.

Ma apasa mii de ganduri
Marea se zbate printre randuri
Mi se pare ca zambeste
Cand asculta a mea poveste.

Nu are niciun rost
Sa spui"am fost prost"
Ce a  fost,a fost.
Acum doar marea are un rost
Si chiar daca dor.
Unele momente niciodata nu mor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu