vineri, 7 ianuarie 2011

La o cafea...

Cu o cana de cafea in mana
Cu o tigara usor stinsa
Privirea mi-o amana
Si inima mi-o lasa aprinsa.

Cu parul ciufulit si cret
Si o privire inocenta
Transmite doar indiferenta si dispret
Dar si un parfum profund de menta.

El crede ca nu-mi dau seama
Ca imi priveste chipul,
Dar cand pe mine imi iau haina
O mana imi strange trupul..

Cu privirea ma roaga sa nu plec
Sa mai stau putin cu el
In conversatie sa ma inec
Si sa mai comand un ceai de musetel.

Dar asta nici ca s-a intamplat
Totul a  fost doar o iluzie
El tot la masa lui e asezat
Si singur cu cafeaua,in concluzie.

Acum eu termin de baut
Si ar cam trebui sa plec acasa
Grabindu-ma,am cazut
Chiar langa el,la masa.

Asa si cum credeam
La o cafea m-a invitat
Si una dupa alta eu beam
Pana ce el de mana m-a luat.

Si cand acasa am ajuns
Mintea-mi era in ceata
Imediat ce chelneru nota a adus
Stiam ca tigara si cafeaua cu el au fost doar un vis,o speranta..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu